BIBLIOTECA EUGEN BUDAU

Memoria criticului Eugen Budau este pastrata la Scoala "Mihai Dragan"De Ion Moraru,

17.05.2006
Biblioteca Scolii "Mihai Dragan" din Bacau a devenit, incepind de astazi, "Biblioteca «Eugen Budau»". Consacrarea spatiului de cultura, "ce numara aproape 15.000 de volume", dupa cum ne-a informat Maria Fabian, "sufletul" acestui salas, a fost facuta in prezenta unui numar impresionat de persoane care l-au iubit si apreciat pe profesorul, criticul si istoric literar Eugen Budau.
Cu totii au asistat la ceremonialul de sfintire, oficiat marti, 16 mai, de catre preotul profesor Constantin Leonte, alaturi de membrii corului catedralei "Sfintul Nicolae". Nu au lipsit nici evocarile despre cine a fost si ce a facut Eugen Budau, intr-o frumoasa si demna cariera culturala, realizate atit de elevii Scolii "Mihai Dragan", la catedra careia Eugen Budau a fost dascal si director, dar si de apropiatii si prietenii sai: Radu Ababei, inspector scolar general, Gheorghe Iorga, directorul Colegiului National "Ferdinand", profesorul Petrei Isachi, inspectorul scolar Didi Alistar, profesorul Ioan Nedita, directorul Scolii "Mihai Dragan", profesorul Constantin Juncu, director adjunct al Scolii "Mihai Dragan", si multi altii. De la eveniment n-au lipsit nici Eugenia si Ozana Budau, sotia si fiica, care au facut donatii de carte din bogata colectie literara a profesorului. Reusita acestei manifestari, care a readus pe buzele si in inimele tuturor numele celui care a lasat culturii bacauane si nationale carti precum "Bacaul literar" sau "Cartea care m-a tinut in viata", a fost posibila gratie tuturor profesorilor de la Scoala "Mihai Dragan", care au facut un gest extraordinar apreciat de toti "mereu prietenii lui Eugen Budau.

IN MEMORIA TA

Viaţa mea este profund legată de fascinaţia cărţii ori a documentului literar. Ea s-a deschis într-o bibliotecă şi se va termina, când se va întâmpla, într-o bibliotecă. Aici este instalat cel mai proteic imperiu din câte au existat. Pledez, chiar dacă sună demodat, pentru supremaţia, în viaţa fiecărui om, a paginii presărate cu semnele nemuritoare ale lui Gutenberg.

EUGEN BUDĂU

Acest site memorial a fost creat în amintirea iubitului nostru TATĂ şi SOŢ, Eugen Budău, care s-a nascut in Bacău, România pe 30 august 1951 şi care a murit, după o lungă suferinţă, pe 17 martie 2006, la vârsta de 54 de ani.

EŞTI CU NOI ÎN FIECARE ZI!

LUMANARI MEMORIALE

Miruna Leahu lit a candle on 02/05/2007: "keep watching over her! and you....be strong!."

Bia Ana Adam lit a candle on 02/04/2007: "Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul in lumina si pace. Oz... ..."All the white horses have gone ahead"..."

Andreea Iacob lit a candle on 02/02/2007: "Va multumesc pentru Oz - un dar la fel pretios cum pretioase erau pentru dumneavoastra cartile. Si ea."

Eugen Wohl lit a candle on 02/01/2007: "Ne e dor de tine Oz si-ti suntem cu gandul alaturi. Odihneasca-se in pace!."

Mircea Laslo lit a candle on 02/01/2007: "Odihneasca-se in pace."

Horatiu Damian lit a candle on 02/01/2007: "Dumnezeu sa-l odihneasca

Filip Odangiu lit a candle on 01/31/2007: "aveti o fata minunata."

Anca Sav lit a candle on 01/31/2007: "Sarut mâna, Tata!."

Ralu Marila lit a candle on 01/31/2007: "odihneasca in pace

Neagu Rodica, Mircea lit a candle on 01/31/2007: "Nu te vom uita niciodata!."

Neagu Mihaela, Madalin lit a candle on 01/31/2007: "Ne e dor de tine unchiule!Odihneste-t-e in pace!."

Camelia Dascalu lit a candle on 01/31/2007: "Dumnezeu sa il odihneasca in pace! Intr-o zi, o alta zi, fara inceput si fara sfarsit, toti cei dragi ne vom regasi !!!."

Anca Hatiegan lit a candle on 01/31/2007: "O luminita si de la mine, pentru vrajitorul din tara Oz(anei), care sigur vegheaza de undeva la bunastarea imparatiei..."

Florina Colar lit a candle on 01/31/2007: "Draga mea voi fereu alaturi de tine si te rog sa ai increderea de a invige orice obstacol al acestei vieti

Antoaneta Sabau lit a candle on 01/31/2007: "Nepriceput si stangaci sunt alaturi de tine, Oz."

Bunica Şi Bunicu lit a candle on 01/31/2007: "Nu te vom uita niciodata

Soţia Eugenia lit a candle on 01/31/2007: "Eşti mereu cu mine!."

Ozana lit a candle on 01/31/2007: "odihneste-te in pace!."

A TRECUT UN AN

Pe 3 februarie 2007, ora 10, la Cimitirul SĂRATA, BACAU, a avut loc slujba de comemorare a unui AN de când nu mai eşti printre noi. Parcă a fost ieri...

Te iubim şi mai mult şi ne este foarte dor de tine!

Ozana şi Eugenia

POEZELELE MOARTE

Odă coxartrozei

Prin venele lui trece trenul de trei ori pe săptămînă. Ţi-am spus să nu-mi aduci nimic. Un iaurt, barem. Un grep. O grefă. Minunat. E minunat. Mor de bucurie. Îl mănîncă puricii-n pat. Îi macină cinci metri de femur pe oră. U u u! Totul e minunat. Şi-a pus oasele-ntr-o sacoşă şi-a plecat.

Simptom 1

Durerea schelălăie în fiecare dimineaţă, vrea oase, îi e foame. În curînd nu voi mai avea ce să-i dau. Fără comentarii o să îi fac o fotografie, o să-i urmăresc digital involuţia inumană. Pînă la măduvă, pînă la sînge şi fier. Durerea şi-a pierdut viaţa şi alte cinci junghiuri au fost rănite într-un accident rutier. La priveghi nu avenit nimeni. Din păcate, nu avea prieteni, doar iubiţi. Un bilanţ de amanţi uscaţi, simplificaţi. Ştii sau nu şii numele ei? Pe mormînt scrie în cerneală Hey. Nu! Nu mai vine. A plecat demult. Vîslindu-şi barca pe apa japoneză. Prin gaura de vierme. Pointilistă. Naivă. Extraordinar de warpică. Durerea dintotdeauna a fost delicată cu mine. Mi-a dat să sug bomboane de mentă.Mi-a făcut ciocolată cu scorţişoară la tavă. Mi-a vopsit şuviţe oranj. Mi-a scos măseaua de minte. Mi-a dedicat o poezie. Mi-a făcut un copil. Mi-a muşcat sînul stîng. Mi-a făcut un copil.Mi-a făcut un copil. Mi-a făcut un copil. L-am numit painkiller.

Ora

Nu trebuie să fie adevărată, trebuie să fie utilă, e x p l i c a ţ i a. ca să pot trage aer în piept, ca sa pot b â n t u i în orele care scurg înapoi. (port cu mine sicriul craniului meu mi-am pus toată deşteptăciunea sub cheie am îngrămădit-o între patru scânduri am umplut-o cu formol stau fără grijă mintea mea e intactă) Hai! Ce stai? Vino să vezi! Trebuie să vezi ca să crezi! vomînd borînd pocnind din spinare E tare! Cea mai tare din parcare! Viaţa asta din Moartea asta din Pielea asta din Noada asta de sub aluniţa masivită şi neagră, ca o căpuşă turtită, ca un tomberon vagabond, ca jegul de sub cioata lui GOD. (aşa posteritatea e salvată aşa nu e salvată aşa nu mai cheamă nimeni nu ca pe mine aşa ca pe mine aşa plec aşa nu plec aşa plec aşa cumpăr flori îngerilor formolizaţi în organele mele aşa le dau şpagă să arunce în aer) orele, ora, ORA, scurgătoare cretin mereu înainte, mereu înainte, mereu înainte, mereu înainte, ora, ORA mereu înainte, mereu înainte, mereu îna ORA mereu înainte, mereu înaint mereu în

NOI

timpul meu se măsoară de la secunda în care te-ai evaporat în beznă, în bezna de după colţ stăteam noi, stăteam restul, sperînd stupid să te întrupezi în albină, în vrăbiuţă, în aripi vizibile, în spatele uşii mucegăite, noi, în haine lălâi, sperînd cretin să te prindem de umbra penelor, să-ţi upgradăm celulele expirate, să te îngherăm întru materie şi formă, dincolo, noi, cu ochii livizi, sperînd tâmpit să nu ne scapi, dar ai scăpat, noi te-am scăpat? şi-ai fugit ca nebunul la ţară, ai valsat finuţ cu desenele mele pastel, ai pus bani în pălăria artiştilor şi... şi? întreabă restul, şi? întreabă noi? şi? timpul meu se măsoară de la minutul în care te-ai dus la culcare pe bloc, la parter, noi, cu sticle de vin în palme, făceam echilibristică, acolo, noi, sperînd să laşi vremea borţoasă, greul prafului tău să i se cuibarească în ovare, deodată, noi, confundabili cu furnici, semnele dilatate ale trecerii tale, timpul meu se dilată de la ora somnambulă în care nu ai mai uitat să îţi cumperi bilet, nu ai mai întârziat la gară, nu ai mai scăpat trenul, nu ai mai greşit destinaţia, în timp ce noi, stupizi, cu obrajii bălţiţi, din nou, noi, cretini, pe peron, tot noi, tâmpiţi, fluturînd din mână, mereu noi, trecuţi, degeaba, noi, umflaţi de catran, fără sens, noi, mucegăiţi, noi? noi! cu capul crăpat, în timp ce noi, negri pe dinăuntru.

de-a izbucnita

Ai dispărut când nu ne uitam, când atenţia noastră, pe dracu’ distributivă, nu mai funcţiona din cauza panei de lumină, când homunculii noştri se concentrau pe forma divină, (rădăcina ei cornoasă ne orbea cu o lucire turbată, în timp ce-şi lăuda ciuperca atomică de-abia cumpărată, căldura ne iradia irişii, corneele şi cristalinul, deci, scuze, eram cu toţii tâmpiţi de-atâta lumină). Ai dispărut când perspectivele noastre, pe dracu’multiple, nu mai aveau scăpare, când se incendiau reciproc, atinse de extazul combustiei spontane. (aşa că ne era prea greu să ne mai tratăm necroza, în ciuda conservei gustoase, încă ne scărpinam cuperoza, chiar şi cu bube la scrot, eram ocupaţi, futeam tot.) Ai dispărut când jucam izbucnita. Nu te mai joci cu noi izbucnita? Ai disparut, ai explodat, te-ai cărat, ne-ai lăsat nespălaţi numărînd din zece în zece, cu feţele lipite de ziduri.

...

scrie! Că nu eşti singur. Că sunt cu tine, ascunsă sub pat, că îţi ating piciorul cu degetele. scrie! Despre secunda asta. Despre mintea impotentă. Despre omoplaţi. scrie! Despre durerea din spate. Că am halit catran să-mi treacă. Că am halit catran din tigaie, că am aşchii de omletă lipite de măruntaie. scrie! Cum îţi gheri ochii afară cu unghiile de la picioare, cum te dezbraci de oase, cum împroşti cu urină evantaiele roase. scrie! Că te gândeşti la tot ce nu mai poţi fi. Quoi faire, ce poţi deveni. Tatăl meu, care eşti în Ceruri, vie infinitul dintre noi, vie amintirea ta, scriu cum limbile noastre îţi umplu gaurile cu scuipat.

Tai-tai 1

Te caut de azi prin iarbă, îţi miros urma, mă iau după cheagurile pietrificate în flori. De ieri te-amuşin prin pământuri, violez cadavre de frunze, citesc în sângele lor calea spre tine. Spre locul tău secret din mijlocul locului meu secret. Când o să te găsesc, îmi voi induce o stare de şoc, extaziată, mă voi rostogoli peste tine. Găsindu-te, fiecare cm de piele va fura din miasma corpului tău. Te găsesc, hemoragiile noastre se contopesc. Te-am găsit, capul mi l-am înfipt ca o ţepuşă în tine.

Tai-tai 2

Te-am condus azi-noapte la gară, erai fericit, nu mai plângeai, erai fericit! tot trupul tău expulza stropi de fericire. Ne-am oprit în crepuscul să mai vorbim, să mai şturlubăim despre începuturi, ai gesticulat încontinuu vioi, energia ta lichefia strada în canal de lumină. Apoi, ţi-ai tras de degete ca de plastilină şi ai scris pe nori rămas bun. Obrajii mei sunt încă striviţi de palmele tale.

De-a morticica 1

Fac. Scriu - gând. Degeaba. Pretexte de umflat timpul până ating data de expirare. Ce inutilitate superbă, ce inutilitate. Simt ca o proastă. Omor muşte intelectuale. Mai teleologic este praful dintre degetele de la picioare. Temă şi repetiţie. Comportamente intenţionate. Iluzia percepţiei nonmediate. De-a morticica, hai, de-a morticica! Nu ştiu ce să cred despre tine. Scuip de trei ori. Arunc înapoi pieptenele, chiloţii şi furnica. Te ţine? Am văzut-o astăzi, agăţată pe sârma de rufe, între două blocuri jerpelite. O momîe albă, fără faţă, fixînd oamenii din autobuze.

DOLIU IN LUMEA BACAUANA

Profesorul Eugen Budau s-a stins, ieri, din viata • istoric si critic literar, publicist si animator cultural recunoscut in lumea literara bacauana, Eugen Budau va fi depus in holul central al Inspectoratului Scolar Judetean • ca o premonitie, ultima sa aparitie editoriala a fost volumul "Cartea care m-a tinut in viata" Profesorul Eugen Budau, istoric si critic literar, publicist si animator cultural recunoscut in lumea literara bacauana, s-a stins ieri din viata, la virsta de 55 de ani. Trupul sau neinsufletit va fi adus astazi de la Cluj, iar de miine va fi depus in holul central al Inspectoratului Scolar Judetean. Bolnav pina la patima de literatura, Eugen Budau a fost macinat, in ultimii ani, si de altfel de afectiuni care i-au ros, ceas de ceas, trupul pina in ultima clipa a vietii. Inima sa a incetat sa mai bata la doar citeva ore dupa ce a fost supus unei interventii chirurgicale la una dintre clinicile din Cluj Napoca. "Cu citeva ceasuri inainte sa se stinga din viata ma sunase sa imi spuna ca se simte bine. Ne faceam chiar planuri cum sa il aducem acasa de la Cluj", ne marturisea, ieri, cu glasul inecat in lacrimi, unul dintre prietenii sai apropiati, inspectorul scolar Eustatiu Dabija. Nu avea stare sa stea prea mult intr-un singur loc. "Cine o sa imi mai spune mie «Domnule Maestre» sau «Domnule Bade»", spunea Eustatiu Dabija, vorbind parca pentru sine. Vestea plecarii dintre noi a filologului Eugen Budau a facut ocolul tututor institutiilor de invatamint si cultura din Bacau. Nu a existat scoala in care numele sau sa nu fi fost pomenit, iar prezenta sa s-a facut resimtita si in redactiile publicatiilor la care a colaborat. Doina Marinov, inspector scolar de limba si literatura romana, marturisea, ieri, ca a vorbit ultima data cu Eugen Budau in prima zi a lunii martie. "Imi spunea atunci, cu vocea sa calda, ca ii pare rau ca nu putem sta de vorba decit prin telefon. Tot prin telefon mi-a trimis si un martisor imaginar, pe care m-a rugat sa mi-l asez la piept ca venind din partea sa", si-a adus aminte Doina Marinov. Ultimul volum: "Cartea care m-a tinut in viata" Nici Ghiorghi Iorga, directorul Colegiului National "Ferdinand I", nu parea sa se impace prea usor cu ideea ca nu va mai putea vorbi, de acum, niciodata, cu Eugen Budau. "Trecerea in nefiinta a fiecarui om este o mare pierdere, fiecare om este nepretuit in felul sau. Insa in cazul lui Eugen Budau, lucrurile acestea sint parca mult mai adevarate", spunea si Ghiorghi Iorga, in timp ce rasfoia citeva dintre lucrarile pretuitului dascal bacauan. Interesant este ca ultima sa aparitie editoriala a fost "Cartea care m-a tinut in viata", volum aparut la editura SAM, la sfirsitul anului trecut. Moartea subita a criticului literar Eugen Budau a socat lumea culturala bacauana. Redactia revistei "Ateneu", care a dedicat in numarul pe luna martie o pagina intreaga apreciatului om de litere, a ramas fara cuvinte. "La asemenea vesti ramii interzis. Era un om in plina putere creatoare. Avea o multime de proiecte. Pentru el, scrisul era o terapie. Am discutat de curind despre o colaborare la revista. Eugen Budau avea incredere in viata si in puterea de a lupta cu boala. Eram convinsa ca se va intoarce sanatos dupa interventia chirurgicala. A fost un adevarat prieten al revistei noastre", a declarat Carmen Mihalache, redactor-sef al revistei "Ateneu". Tristetea este mare si in filiala Bacau a Uniunii Scriitorilor din Romania. "Eugen Budau a fost un trezorier al culturii bacauane. A fost un carturar de elita, un generos, un benedictin al lecturii. Noi, autorii bacauani, ii vom pastra o nestearsa memorie pentru gestul de a ne fi pus in dictionarul sau, la loc de cinste. Dumnezeu sa-l odihneasca", ne-a spus Calistrat Costin, secretarul filialei Bacau a Uniunii Scriitorilor.

ZIARUL DE BACAU

ULTIMUL DRUM

Sute de oameni l-au condus ieri, pe ultimul drum, pe cel care a fost unul dintre cei mai indragiti dascali ai Bacaului • ISJ a facut un adevarat comandament pentru organizarea ceremoniei In curtea Inspectoratului Scolar Judetean (ISJ) nu mai aveai loc, ieri, nici sa arunci un ac. Sute de profesori si elevi din toate colturile judetului au simtit nevoia sa se alature cunoscutilor, prietenilor si membrilor familiei, pentru a-l conduce pe ultimul drum pe regretatul profesor de limba si literatura romana, istoric si critic literar, pubilicist si animator cultural recunoscut in lumea literara bacauana, Eugen Budau. Ceremonia religioasa a inceput in jurul orei 13.00. Desfasurata conform ritualurilor catolic si ortodox, la fel cum a fost, in urma cu aproape 30 de ani, ceremonia sa de casatorie cu Eugenia. In vreme ce preotii aflati la capatii se rugau, in curtea ISJ erau coloane integi de copii de la Liceul de Arta, dar si de la scolile Scorteni si "Mihai Dragan", unde Eugen Budau a predat in cei 30 de activitate. "In urma cu 26 de ani, il instalam ca director la Scoala din Scorteni. Acum il conduc, alaturi de toti cei de aici, pe ultimul drum", spunea inspectorul scolar Eustatiu Dabija, unul dintre prietenii cei mai apropiati ai lui Eugen Budau. De altfel, in aceste zile, Eustatiu Dabija a fost, alaturi de inspectorul Eugen Teirau, inspectorul scolar general Radu Ababei, dar si de alti reprezentanti ai ISJ, un sprijin real pentru membrii familiei Budau. "La nivelul intregului Inspectorat s-a facut un adevarat comandament pentru pregatirea acestei ceremonii. Fiecare dintre noi a dat, atit cit i-a fost in putinta, o mina de ajutor", mai spunea inspectorul Dabija. De la cimitirul Sarata, unde Eugen Budau a fost depus in cripta familiei, toti cei care l-au insotit pe ultimul drum s-au oprit la cantina Colegiul Economic "Ion Ghica", unde a continuat ceremonia de comemorare

Elena Solomon